Ce mananca sportivii la Jocurile Olimpice (II)

Gastronomia a avut un rol important in cadrul Jocurilor Olimpice desfasurate in Germania - Berlin (1936) si Munchen (1972). Meniurile au fost compuse atat din bunatatile specific nationale, cat si internationale, mancarea fiind preparata de  experti in arta culinara veniti din diferite tari. Ideea era de a oferi fiecarui participant mancarea cu care era obisnuit.

Astfel, argentinienii si-au adus 4 000 kg de carne pentru a prepara friptura lor preferata "a la plancha" si "empanadas a la creol". Japonezii nu s-au lipsit de sticlele cu sos de soia si propriile lor conserve de legume si fructe, iar indienii de curry, de carne de oaie, miel si pasari, dar in nici un caz de vaca si porc. De asemenea, de bauturile lactate, sportivii din India realizand si un record in acest domeniu, consumand fiecare cate doi litri pe zi. In ceea ce ii priveste pe australieni, acestia au avut carne la fiecare masa.

"Meniul natiunilor", cum au numit organizatorii zona gastronomica a Jocurilor, a permis exprimarea diferitelor obisnuinte din mai toate colturile lumii.

Programul alimentar oferit de gazde da cateva indicii si asupra modului in care sportivii epocii priveau acest aspect: "Sportivii care concurau la probele de forta (spre exemplu halterofilii) consumau steak tartar, ficat crud tocat, branza alba cu ulei, pana la patru oua la fiecare masa, cei mai multi cu un mic dejun mai putin copios inainte de antrenament si cu un al doilea dupa. Alti sportivi mancau normal, cu preferinta spre friptura si snitel, cotlet de porc, friptura de vaca sau pasare. Consumul de fructe a depasit media. S-au servit legume (conform obiceiului epocii, foarte adesea intr-un sos alb), multi cartofi, putin orez, cantitati de salata si rosii. Bauturile preferate au fost laptele indulcit, sucurile de fructe si cel de rosii. Toate sortimentele de paine au fost consumate cu mult unt". Ovomaltina, Dextroenergen si Biomalt, trei produse fortifiante autorizate, au fost in egala masura foarte cautate.

Dupa 1936, dieta sportivilor de varf a evoluat considerabil, chiar daca au ramas o serie de performeri, practicanti ai sporturilor grele, ca la Berlin, care mancau mai multe fripturi si oua, ca fortifiante. Cunostintele stiintifice in materie de nutritie, care recomandau adaptarea hranei la nevoile specifice diferitelor categorii de sporturi, se aplicau aproape universal. Astfel, organizatorii germani, avand in vedere experienta precedentelor Jocuri, au convenit asupra unei alimentatii de baza, cu numeroase variante in functie de cele sase tendinte ale gusturilor. Nutritionistii au recomandat o "alimentie usoara, bogata in proteine si vitamine".

La micul dejun a existat o oferta generoasa de cereale, preparate cu oua, carne si peste, garnituri pe baza de cartofi, multe fructe, prajituri, diverse sortimente de paine si nu mai putin de 19 feluri de bauturi calde si reci, precum si branzeturi.

La pranz, existau 2 feluri de supa, 3 aperitive diferite, 3 feluri principale cu carne sau peste, garnituri cu orez, paste si cartofi, 3 feluri de legume proaspete, salate, branza si numeroase feluri de prajituri.

Un meniu tipic pentru seara se compune, spre exemplu, din crema de legume, crochete de peste in sos tomat, pulpa de vitel, friptura cu sos, spaghete, cartofi cu patrunjel, crochete de cartofi, brocoli, mazare, conopida, orez si, ca desert, crema de vanilie si ciocolata, compot de mere, sa-late de fructe, diverse prajituri si iaurturi, inghetate, tarte cu crema de vanilie sau ciocolata. Si, in plus, 9 feluri de platouri reci.

Pentru Jocurile Olimpice de la Helsinki din 1952, bucatarii au studiat meniurile editiilor de la Berlin si Londra, comparand caloriile consumate in timpul acestor doua Olimpiade si au citit recomandarile celebrului boxer Jack Dempsey in ceea ce-i priveste pe sportivii de la disciplinele grele: nimic prajit, ci fript la gratar sau fiert, nu porc, nu vaca, nu homar, nu creveti, nu crabi, nu spaghete, nu vinete, nu...

Atunci ce mancau sportivii ?

La micul dejun: cafea cu lapte, ceai, ciocolata calda sau cacao, oua, unt sau dulceata si miere, budinca.

Pranzul era compus din supa de legume, escalop de vaca cu unt, cartofi inabusiti in unt, crema de morcovi, salata si desert.

Seara, sportivii mancau supa de rosii cu crutoane sau supa de varza, limba de vaca, cartofi piure, salata si desert.

Spagheti a la... Roma 1960

Spiritul de ospitalitate a cunoscut un veritabil paroxism in acele zile, pentru a acoperi mesele cu produse tipice ale regiunii, dar adaptate unele la necesitatile practice ale competitorilor.

Meniul era compus din paste din abundenta, dar si feluri suculente ale bucatariei locale. La randul lor, finlandezii au fost foarte multumiti cand au constatat ca li se ofera in fiecare zi lapte nedegresat, care, chiar daca nu era de ren, era de o calitate deosebita. Carnati, varza si cartofi, ca si alte alimente puteau fi solicitate si la micul dejun inainte de a pleca la competitie.

In afara acestor meniuri pe durata Jocurilor, de un enorm succes s-au bucurat "micile cosuri", pe care sportivii si antrenorii le luau cu ei la antrenamente si care contineau paste, orez rece, pui fript sau friptura de vaca, mar sau banana.

A satisface gusturile celor aproximatic 3500 de sportivi veniti din 72 de tari din Asia, Africa, America de Sud sau Europa, de la Est la Vest, a fost o experienta inedita pentru organizatorii Jocurilor Olimpice de la Melbourne, din 1956. Ei au decis sa ofere oaspetilor diverse specialitati, corespunzatoare obiceiurilor lor alimentare. Unul dintre aspectele cele mai reusite din punct de vedere gastronomic la Jocurile din 1956 a fost realizarea acelor "cosuri cu mancare", care puteau fi luate in afara Satului de catre sportivi, urman modelul celor italiene. Acestea contineau: pui rece, sunca, laptuci, rosii, morcovi, salata de cartofi, chifle, lapte sau limonada. Apa imbuteliata nu era cunoscuta la acea vreme in Australia, cea de la robinet fiind perfect potabila.

Alimentele bogate in proteine erau in voga in comparatie cu cele care contineau mai multi hidrati de carbon. Bananele, portocalele, ananasul erau foarte cautate, ele fiind excelente pentru alimentatia sportivului.

Mancarea invingatorilor, la Tokyo 1964

Primele intrebari care si le pune un vizitator al Tarii de la Soare Rasare sunt cam mereu aceleasi: "Stiti sa folositi betisoarele?", "Va place sushi?", "Mancati natto?", intrebari frecvente acum, ca si in urma cu aproape patru decenii, cand au avut loc prima din cele trei editii ale Jocurilor Olimpice gazduite de Japonia - Tokyo 1964. Organizatorii au precizat ca "meniurile sunt realizate cat mai aproape de gusturile si obiceiurile alimentare ale diverselor tari, dar satisfac in egala masura si necesarul de calorii al sportivilor". Ei nu au facut nici o referire la meniuri japoneze, chiar daca lista produselor utilizate pe timpul intrecerilor continea ingrediente tipice: nori (foi de alge uscate), daikon (ridiche uriasa nipona), hakusai (varza chinezeasca) sau tsukemono (legume marinate) si orez.

Tortilla si ardei - Mexico City 1968

Pentru a-i servi pe cei 5531 de sportivi s-au construit sase restaurante, unde au fost servite meniuri foarte diverse, totalizand pana la 350 de feluri, care au fost preparate cu 118 tone de fructe, 118 tone de carne, 31 tone de peste si fructe de mare, ceea ce a insemnat 849 447 "portii" ce au fost consumate in Satul Olimpic.

Micul dejun era universal, in cele 6 localuri aflndu-se lapte, iaurt, sucuri (portocale, morcovi, rosii, mere s.a.), fructe (pepeni, papaia, mere, banane, fragi, capsuni, ananas, prune, piersici etc), evident ca si cereale, miere, dulceata, fara a uita ouale, in combinatie cu sunca, branza, slanina, ciuperci (“cuitlacoches” - ciuperci negre trecute prin malai), smochine de Barbarie (un soi de cactus care are o valoare nutritiva ridicata si care este una dintre legumele cele mai bogate care exista), paine, chifle si tortillas.

Nu vom mai insista asupra felurilor care se gaseau la pranz sau seara, ele mergand de la supe, fripturi, legume, spaghete, condimentate sau nu, toate bogate in vitamine, in timp ce de fiecare data cand un sportiv isi aniversa ziua de nastere, un tort special era preparat pentru aceasta zi festiva.

Bucatarie universala la Montreal 1976

Acolo unde a triumfat inegalabila Nadia Comaneci, la Montreal, in 1976, una dintre inovatiile in materie de gastronomie olimpica a fost si existenta unei bucatarii universale, pentru un singur mare restaurant, unde toata lumea se reunea in orele de recuperare. Acest meniu international, unde in fiecare zi se rulau 85 de feluri si 18 deserturi, se combina perfect cu specialitatile locale, cum ar fi clatitele si painea in sirop artar la micul dejun, sau supa de mazare, pateuri si tarte cu sirop de artar la pranz si seara. Cine dorea, putea comanda un meniu rece, pentru a-l putea lua in afara Satului, "cutia" pentru pranz continand un sanvici cu laptuci, paine cu unt, o pulpa de pui, rosie, un pachet de biscuti sarati cu branza, un pachet de prajiturele, un fruct (pruna, portocala, banana, s.a.), o budinca, lapte sau sus, sare, piper, mustar, ketchup, tacamuri din plastic, servetel.

Atunci cand s-a tras linie si s-a adunat, s-a ajuns la concluzia ca intre 1 iulie si 6 august s-au consumat: 45,5 tone de hamburgeri, 34 tone de friptura, 7 tone de miel, 23 tone de jambon, 27 tone de pasari, 26 tone de peste si crustacee, 136 tone de legume proaspete si congelate, 12.000 ladite cu fructe, 91 tone de cartofi, 110.000 chifle, 6.000 diverse sortimente de condimente, 183.000 iaurturi, 403.000 oua, 60.000 litri de inghetata, 31.960 litri de lapte, 12.070 litri de lapte cu ciocolata, 18.700 litri lapte degresat, 115 bidoane cu suc concentrat de fructe.

Editia Jocurilor Olimpice de la Atlanta, din 1996, a fost cea mai giganta editie din toate timpurile, in Capitala Georgiei reunindu-se aproximativ 10.000 de sportivi.

Jocurile Centenarului au adus cateva inovatii in domeniul serviciului alimentar, cinci restaurante McDonald’s au patruns in Sat, asigurand o mai mare rapiditate in rezolvarea cererilor, adaugandu-se, astfel, ofertei traditionale. Am mai mentiona, de asemenea, programul "Bucataria Sudului", care a fost destinat prezentarii bogatei bucatariei locale. S-a putut, astfel, manca clasicul jambon de Virginia, peste-pisica din Missisippi, saleuri si sosuri din Georgia, precum si Kentucky Derby Pie. Alaturi de pizza, hamburgeri si cartofi prajiti, doritorii au avut la dispozitie si picior de porc la saramura, Keylime pie, o prajitura cu crema de lamaie, paine de porumb sau maruntaie de porc.

La umbra Marelui Zid – Beijing 2008

Bucataria chinezeasca este considerata ca fiind a doua cea mai buna din lume, dupa cea franceza. De altfel, cele doua se asemenea in anumite privinte. Totusi, una din diferentele majore intre stilul european de gatit si cel chinezesc este reprezentata de sosuri. Chinezii prepara cele mai bune si elaborate sosuri, secretul constand in retetele putin cunoscute si in ingredientele de cea mai buna calitate care le dau viata. Varietatea mancarurilor sta, mai ales, in folosirea diferentiata a mirodeniilor, prin combinarea acestora cu legumele, pastele sau cu carnea. Bucataria chineza se distinge prin savoarea ingredientelor, modul sofisticat de folosire a acestora si complexitatea metodelor de pregatire a preparatelor traditionale.

Se pare ca la ora actuala exista in China peste 60.000 de retete de mancaruri. Masa traditionala a chinezilor are la baza o sursa de carbohidrati din orez sau taitei, insotiti de legume, carne sau peste. Se poate spune ca bucataria chinezeasca este aproape vegetariana, deoarece produsele din carne sunt foarte putin folosite. Carnea de pui si de porc este utilizata pentru a da aroma felurilor de mancare in care de baza sunt legumele. Daca felul de baza principal este carnea, atunci aceasta este foarte condimentata.

Despre ce, cat si in ce cantitati s-a mancat si s-a baut la Beijing, Emanuel Fantaneanu ne va dezvalui probabil intr-o editie viitoare a cartii "Bucataria la Jocurile Olimpice de Vara".

 

Galerie Foto