Zidul de antrenament

Considerat cu ani in urma ca o solutie miraculoasa, o posibila reteta reusita in cariera tenisului de performanta, este privit acum cu suspiciune si in multe cazuri cazut in desuetudine.

Oare cum o fi mai bine: cu zid sau fara? Ca unul care am batut in copilarie zidul ore in sir am tras cateva concluzii:

1. Zidul este cel mai tare adversar: intotdeauna te va invinge, indiferent de valoarea pe care o ai. Deci nu juca impotriva zidului, ci cauta sa il faci partener de antrenament;

2. Zidul este un adversar corect: va trimite mingea acolo unde ii vei spune; nu te va insela niciodata;

3. Daca lovesti incorect mingea zidul nu iti va spune niciodata ce ai gresit; este un partener cumplit de tacut.

Si daca vreti un sfat, atunci notati: daca ai un antrenor, atunci nu te duce sa bati la zid de unul singur; antrenorul o sa-ti spuna ce gresesti si ce trebuie sa faci, este de parere antrenorul Paul Bozdog.

Istoria zidului de antrenament

Totul a inceput cu foarte mult timp in urma, odata cu un fost jucator de tenis, pe numele sau Hank "Wall" (trad. Zid) Wallengard.

Daca la inceput nici nu se gandea ca zidul va fi o modalitate de antrenament, in timp, jucatori precum Andre Agassi, Pete Sampras, Serena sau Venus Williams, au folosit aceasta metoda, insa... fara sorti de izbanda - niciodata nu au reusit sa invinga zidul.

Inceputurile

In 1979, Wall avea sa se mute intr-o noua casa. Chiar daca avea numai 3 ani, era foarte atras de sport. Dupa ce a incercat baschetul si baseball-ul, doua dintre sporturile preferate ale americanilor, intr-o zi de martie, Wall si-a incercat mana si la tenis. Pentru ca nu avea un antrenor si nici nu stia sa joace, si-a gasit ca partener zidul casei in constructie...

In timp, a devenit un star

Ideea lui Wall, doar un copil cu "idei" pe vremea aceea, a fost adaptata si preluata de multi jucatori de tenis. Singura problema  a fost faptul ca toti isi vopseau zidul de antrenament in roz... culoarea casei lui Wall.

Dupa succesul inregistrat la antrenamentul de perete, Wall si-a inceput adevaratele antrenamente la varsta de 5 ani. Dupa mai multe antrenamente, Wall nu a aparut la primul sau meci oficial datorita faptului ca nu a avut o modalitate de transport pana la locul unde ar fi trebuit sa aiba loc partida. Datorita acestui "esec", Wall a devenit neincrezator in sine si a refuzat sa mai mearga la antrenamente. Aceasta a fost probabil cea mai proastra alegere din cariera sa, daca o putem numi cariera la acea varsta. Astfel, Wall a ramas un necunoscut in istoria tenisului, dar atat de uzitat, ca si modalitate de antrenament, incat aceasta ii poarta numele.

Chiar daca zidul nu a castigat niciun turneu, multi oameni il considera a fi un foarte bun "jucator". Mai tarziu, Mitch Hedberg a admis ca "cel mai neplacut lucru in tenis este ca, indiferent cat de mult si bine joci tenis, niciodata nu vei fi la fel de bun ca si zidul. Am jucat de foarte multe ori impotriva zidului si... niciodata nu oboseste. Acest lucru ma scoate din minti".