Ligamentele, muschii sau tendoanele care imbraca oasele si incheieturile pot fi afectate daca miscarile pe care noi le facem nu sunt tocmai corecte. In cazul gleznei, cele mai cunoscute afectiuni sunt entorsa sau luxatia. Acestea apar in momentul in care glezna este supra solicitata sau sunt facute miscari bruste ale articulatiilor, violente pentru oase.
Cele mai intalnite entorse sunt cele de tip benign, denumite popular scrantiri. Acestea corespund unor intinderi violente a ligamentelor articulare, dar fara o ruptura reala si fara smulgerea acestora.
Cum recunoastem o entorsa?
In zona gleznei apare o umflatura, iar acea parte a piciorului doare foarte tare. Miscarile gleznei nu sunt naturale, insa se pot face, chiar si sub influenta durerii. De asemenea, pot aparea si vanatai in zona accidentata.
Acordarea primului ajutor pe terenul de tenis
Asezati persoana accidentata pe spate cu piciorul usor ridicat pe o cutie de aproximativ 30 de centimetri, intr-o pozitie cat mai confortabila.
Daca aveti gheata la dispozitie, puneti mai multe cuburi intr-o punga de plastic si apoi imbracati-o intr-un prosop, astfel incat gheata sa nu atinga direct pielea.
Imobilizati glezna printr-un bandaj elastic sau fasa din trusa de prim ajutor. Daca putem confectiona niste atele din lemn sau carton mai gros, este bine sa protejam glezna si cu ajutorul acestor atele. In caz contrar, bandajarea si imobilizarea zonei accidentate este sufiecienta.
Trebuie sa aveti grija ca bandajul sa nu fie foarte strans pentru a nu aparea probleme de tumefactie. In cazul in care in aproximativ 15 minute de la bandajarea zonei aceasta se invineteste, slabiti bandajul.
Persoana accidentata trebuie transportata la spital pentru o consultatie a unui medic specialist, precum si realizarea unei radiografii. Ajutati ranitul sa se deplaseze, astfel incat glezna accidentata sa nu intre in contact cu suprafata dura a pamantului.
In mod regulat, tratamentul entorsei la glezna consta in punerea unui bandaj de contentie (strapping) sau a unei atele pentru o durata de 2 pana la 3 saptamani, uneori chiar in gips, daca articulatia este foarte dureroasa.