Comunicarea: Parintii, Copiii si performanta sportiva

Cu un umor demn de invidiat Lucian Viziru povesteste despre supararile prin care trece un tanar tenismen atunci cand nu este la inaltimea dorintelor parintilor. In urma unui meci pierdut drept pedeapsa mama il rade in cap. La un alt turneu jucand impotriva aceluiasi tenismen Lucian il bate la zero. De data aceea venise cu tatal sau.

Cititi povestea:

"Numele meu de familie complet este Petre-Viziru, dar am intrat in lumea tenisului purtandu-l pe cel mai greu. Am avut la un moment dat, la o competitie interna, un meci cu un jucator al carui nume de familie era Saracu. Mama a fost cu mine pe teren si a vazut cum am pierdut. Mi-a facut un scandal imens. Cred ca a auzit tot cartierul cum a tipat la mine. M-a dus imediat la frizer. M-a ras pe cap. Asa m-a trimis a doua zi la scoală. Era inainte de 1989. Mi-a spus: Cum sa te bata Saracu Dragos din Slobozia!? Pe tine te cheama Viziru! N-ai cum sa pierzi! La Ploiesti, la un alt turneu, am jucat finala cu acelasi baiat si n-a reusit sa-mi ia niciun ghem. Acolo venise sa ma sustina tata. Cu el e o alta poveste. Nu se enerva niciodata si nu ma certa. Eram foarte relaxat in preajma lui. (Tenispartner.ro)"

E o poveste spusa amuzant, dar este trista pentru un copil fie ca se numeste Viziru sau X-ulescu. Copilul e drept, poate cere mai multa atentie si rabdare decat o poate oferi parintele la un moment dat. Eforturile de toate naturile, inclusiv de timp si bani se cer intr-un fel rasplatite de catre copil, in cazul sportivilor in special cu victorii.

Nu e intotdeauna usor sa fii parinte. De aceea am sa notez aici cateva "tips and trics" pentru parinti pentru ca de ambele parti relatia cu copilul sa fie frumoasa si sa nu se transforme intr-o sursa de certuri si nemultumiri:  

-         Apreciere. Apreciaza lucrurile pe care copilul le face bine si spune-i-le: "Bravo, ai luptat pana la sfarsit, chiar daca ai pierdut"

-         Bucurie. Cand e mic, lasa copilul sa se bucure de joc. Rabdare, prestatiile pe teren vin in timp. 

-         Calm Stiu ca uneori e foarte greu sa iti stapanesti nervii atunci cand copilul face a mia oara aceleasi greseli sau nu te asculta. Tipi? Dai in el? Ii iei racheta? Incearca sa gasesti strategii ca sa ajungeti la intelegere unul cu altul. Citeste mai departe ce-ai putea sa incerci:

-         Reguli stabilite si acceptate de ambele parti. Stabiliti impreuna care sunt consecintele nerespectarii regulilor. Spre exemplu: Ai voie afara cu prietenii. Nu intrii la timp in casa, la a doua abatere nu mai iesi. Aplica regulile cu calm, fara sa dai explicatii suplimentare. E simplu "Ai incalcat regula stabilita impreuna, suporti consecintele".

-         Parinte si antrenor. In cazul in care esti antrenorul de acasa al copilului tau incearca sa intelegi ca mai ales juniorul are tendinta sa asculte ce spune antrenorul de la club si nu ce spui tu, care "stii cum se loveste mai bine". Nu face pe teren ce ii spui tu, intelege ca el e in dilema.

-         Cunoaste-te si descopera-te in raport cu copilul. Iti spune ceva "mi-am varsat nervii pe el atunci cand stiam ca nu era de vina"? Se intampla. Daca stii ca "se intampla cam des" incearca sa-ti rezolvi problemele externe lui si vino la el cat se poate de calm. Nu iese? Atunci evita in ziua aceea sa te implici  in ceea ce face copilul la tenis. Ai sa vezi probabil mai multe greseli decat sunt in realitate si ai putea sa te porti cum de fapt nu ti-ai dori.

Stiu ca  realitatea arata uneori mai complicat. De aceea va invit sa imi scrieti cu orice poveste, intrebare sau sugestie la adresa nicoleta@tanase.biz Pentru mai multe informatii despre psihologia sportiva puteti vizita blogul meu  www.tanase.biz/blog.

Nicoleta Tanase-Trifu, psiholog