Ce mananca sportivii la Jocurile Olimpice (I)

Emanuel Fantaneanu a avut curiozitatea sa faca un periplu si sa afle ce alimente consuma sportivii la Jocurile Olimpice si a si scris o carte pe aceasta tema, "Bucataria la Jocurile Olimpice de Vara". Cu ajutorul acesteia si cu putina imaginatie, ne putem compune si noi un meniu de campion olimpic.

Daca la inceputurile Olimpiadei, in 1896, sportivii nu acordau prea multa atentie alimentatiei, incetul cu incetul, venind spre anul 2000, vom observa ca acestia au devenit din ce in ce mai preocupati de un regim echilibrat si sanatos.

Contrasul pe plan gastronomic dintre Jocurile din 1908 si cele din 1948, ambele editii avand loc la Londra, este mai mult decat frapant. De la abundenta meniurilor olimpice de la inceputul secolului s-a trecut la o mare simplicitate patru decenii mai tarziu. In 1908, meniul era alcatuit din opt feluri, intre care "Supreme de Sole Palace", "Filet de Beufe Richelieu", "Ris de Veau Florentine", "Caneton d’Aylesbury" si, desigur , "Peche Melba". Totul insotit de vinuri fine si de un program muzical sustinut de cele mai mari nume ale momentului.

In aprilie 1948, numarul ratiilor disponibile a fost comunicat tarilor participante, carora li s-a cerut sa trimita - fiind exceptate de la taxe vamale - toata cantitatea de hrana suplimentara pe care acestea estimau ca o vor utiliza pe parcursul Jocurilor. Comitetul Olimpic olandez a trimis cateva incarcaturi de fructe si legume proaspete pe saptamana pentru toti sportivii participanti pe intreaga durata precompetitionala si in timpul intrecerilor. Printre altele, au fost distribuite 16.000 oua provenind din Danemarca, 3.000 oua din Irlanda si 20.000 butelii cu apa minerala din Cehoslovacia. De asemenea, Federatia britanica a pescarilor a donat 20 tone de peste proaspat, iar Camera de Industrie a heringilor a distribuit heringi afumati si in saramura. Islanda a trimis oi, iar Elvetia si Australia alte diverse alimente.

La Stockholm, in 1912 si 1956, Suedia a dat lumii cateva "platouri" faimoase, cum ar fi celebrul "smorgasbord" care cuprindea aproape 25 de feluri de heringi. Printre alte feluri de mancare, tipic suedeze, sa mai notam aici friptura cu ceapa prajita, supa de mazare cu punch suedez cald, supa de urzici, wiener-schnitzel (un fel de escalop) si un tip de carnat, numit “stang-korv.

Pentru Olimpiada de la Anvers, din 1920, Comitetul Olimpic belgian a incheiat un contract cu un furnizor care a a sigurat "un mic dejun continental", compus din cafea si chifle, cerealele nefiind inca cunoscute pe continent ca ingrediente la masa de dimineta, astfel ca americanii au trebuit sa renunte la fulgii de ovaz, la ouale cu sunca si la alte alimente consistente. Pranzul era compus din oua, friptura, paine, unt, un desert, o fructa proaspata sau compot, iar cina era compusa din supa, carne si legume, paine si unt, un desert, cafea cu lapte, zahar.

La Paris, la Jocurile Olimpice din 1924, sportivii serveau la micul dejun cafea cu lapte, coicolata calda sau ceai, paine, unt, dulceata sau oua cu jambon. Pranzul prevedea un aperitiv, peste sau oua, friptura, legume, branza, fructe, o jumatate de sticla cu vin rosu sau alb, o sticla cu bere sau o jumatate de apa minerala, cafea sau ceai. Cina era compusa din supa, un aperitiv, friptura, legume, desert, bauturi de acelasi sortiment si in aceeasi cantitate ca la dejun si o infuzie.

In 1932, in Statele Unite, majoritatea alimentelor erau refrigerate in gheata si gatite la aragaze cu butelie. Meniul era, la randul sau, foarte simplu: carnati, miere, oua, smantana, lapte, fructe, branzeturi, cereale calde si reci. Aceasta la micul dejun, pranzul avand ca feluri principale friptura de vaca, peste, fructe si legume.

In partea a doua a acestui articol vom afla cum au evoluat meniurile sportivilor prezenti la Jocurile Olimpice pana aproape de zilele noastre.