Un break pentru mai tarziu: o strategie sincera pentru tenisul romanesc (I)

Daca am avut indoieli cu privire la oportunitatea initiativei noastre, acestea au fost spulberate mai repede decat ne asteptam prin reactiile Nicoletei, ale lui Lucian, Mihai si Nicolae...

Primul aspect pe care trebuie sa-l clarificam este perspectiva din care este elaborata strategia si cine va purta eventuala responsabilitate a implementarii sale, respectiv identificarea responsabilitatilor si a nivelelor de implicare.

Asemeni unui diamant, tenisul are mai multe fatete, dintre care putem retine doua ca fiind determinante: educativa si lucrativa. Aceste doua aspecte prezinta un grad ridicat de interdependenta, ceea ce implica si colaborarea - mai mult sau mai putin voalata - dintre institutiile cu responsabilitati in acest sens.

Acceptand aceasta abordare, rezulta ca strategia dorita va trebui sa considere si sa inglobeze diversele perspective, identificand ariile de responsabilitate unica precum si pe cele de cooperare obligatorie.

a)                 Tenisul si educatia

Conexiunea cu educatia este data de fapt de incadrarea tenisului in conceptul mult mai larg de sport, ale carui valori constituie trasaturi de baza ale educatiei morale, dar si fizice: corectitudine, spirit de competitie, curaj, respect, incredere, mandrie, sanatate, dezvoltare armonioasa...

Responsabilitati din acest punct de vedere putem identifica la cele mai inalte structuri ale statului (Parlament, Guvern - Ministere si Agentii Guvernamentale) scoli, mass-media, asistenta medicala si, departe de a fi in ultimul rand, la nivelul  familiei.

b)                Tenisul ca activitate lucrativa in sine (direct sau indirect)

Tenisul este o industrie cu o structura vasta atat in plan vertical cat si orizontal. Cifrele vizibile si la indemana se refera la castigurile jucatorilor de top (fabuloase!), dar ele nu reprezinta decat mult mai putin decat varful aisbergului: cluburi modeste si academii, producatori si distribuitori de echipament sportiv, impresari si organizatori de turnee, antrenori, arbitrii, tehnicieni, medici specialisti, publicatii de specialitate, public relations, etc. multiplica practic la infinit cifrele cunoscute si exercita, prin aceasta o fascinatie, punand in umbra nebunia recentului boom imobiliar, de exemplu.

Aici, responsabilitatile sunt disipate si uneori disimulate intr-o obscuritate cautata, deoarece aici primeaza initiativa si interesul (egoismul ?!) personale. Daca nu putem da sfaturi unor organizatori ca Ion Tiriac, Bogdan Enoiu sau Dumitru Haradau - ceea ce nu ne va impiedica sa-i criticam la momentul oportun - credem ca putem sugera oportunitati interesante majoritatii cluburilor si, implicit, Federatiei care le reprezinta, subliniind avantajele renuntarii la satisfactii - materiale sau morale - minore pe termen scurt prin largirea perspectivelor spre un orizont de 5-10 ani.

c)                 Tenisul ca mandrie nationala

Aceasta este perspectiva amatorului ambitios si ghinionist (neavand sansa de a deveni un bun sau foarte bun jucator de tenis) care s-a saturat sa stea in tribune sau in fata televizorului, tinand cu sarbi sau croati ("sunt de-ai nostri, din Balcani!") sau cu rusi si ucraineni ("sunt de-ai nostri, din Rasarit!") si vrea sa-si tina respiratia la o ultima minge intr-o finala de mare slam disputata de un roman (nici nu mai conteaza daca pierde sau castiga, este doar finala de mare slam), sa vada Salatiera de Argint intr-o vitrina intr-un mall bucurestean, sa...

Avem ambitia de a sugera, sustine si demonstra ca exista o cale logica, acceptabila si realizabila de comasare a celor trei perspective de mai sus, a caror comunitate de interese poate fi baza elaborarii unei strategii cuprinzatoare general acceptabila.

In urmatorul articol, va vom supune atentiei  o schema logica precizand etapele constitutive ale elaborarii strategiei, urmand ca, pe baza comentariilor si sugestiilor dvs. sa o adoptam si sa o detaliem, apoi, pas cu pas.