Surmenaj la varf

Atunci când adună piesele puzzle-ului gloriei cu talent şi efort deopotrivă, sportivii ajung să primească epitetele unor eroi. Ba chiar ajung eroi, iar noi, cei ce îi venerăm, îi îmbrăcăm într-o mantie a invincibilităţii. Şi tindem să uităm că rămân, mai presus de orice, oameni. Uităm la ce solicitări se supun şi îi considerăm infailibili. De-aici vine şi surpriza când constatăm contrariul.

Cum de, în ATP, un as ca Federer a ajuns în ultimele luni să colecţioneze mai multe înfrângeri cât în ani la un loc? Cum de imaginea atletului perfect, Rafael Nadal, se blurează, când auzim că nu s-a putut ţine pe picioare în clipa în care s-a dat jos din pat? Cum să te retragi din tenis în culmea gloriei, când nimeni nu te întrece ca valoare şi mai ai încă ceva de demonstrat. Tocmai când vine Olimpiada şi Wimbledon-ul, singurul mare turneu ce-ţi lipseşte. Cum, Justine?!  

Tenisul îmbie cu sunetul de şampanie destupată al mingii la contactul cu racheta, cu strânsul mânerului ca într-o îmbrăţişare a iubitei. La nivel profesionist, căsătoria cu sportul alb fură însă libertatea vieţii personale. La un moment dat, atunci când corpul mai spune încă «hai», dar inima «stop joc», ceva se rupe iremediabil. Cel puţin aşa a funcţionat în cazul multora în circuitul feminin. Unele au revenit, ca Davenport, altele, precum Clijsters, nu. Justine e parte din a doua categorie. «Vreau să fac ceea ce nu fac. Nu mai vreau presiune! Acum, în sfârşit, respir. E un aer proaspăt».

A atins înălţimile, vârful şi ar fi rămas veşnic acolo. Dar sufletul, omul, nu o mai lasă!

Rândurile următoare, preluate de pe site-ul oficial al jucătoarei, au darul de a o mai aplauda o dată pe Justine Henin, ca după un punct magic desenat cu reverul de poveste, într-o finală de Grand Slam:

20 de ani de pasiune, zece ani în circuit, zece ani de victorii, zece ani de emoţii şi doar câteva eşecuri. Mii şi mii de suporteri şi nenumărate lacrimi de fericire…Justine, numărul 1 mondial, marea campioană, se retrage ca o Campioan㠖 de-a pururi în vârf. Focul, forţa, implicarea în ţelul tău, tenisul ce ne tăia răsuflarea, şi totul în numele celor ce-au admirat-o. Mulţumim Justine, şi fie ca vântul spiritual de Campioană să-ţi fie călăuză în toate aventurile noi ce vor urma !