A lasat-o in mod strategic pe Rybarikova sa castige, urmarind si realizand astfel doua obiective: a onorat invitatia organizatorilor si si-a rezervat timp de odihna pentru US Open!
Ca in multe alte situatii ce nu sunt deloc izolate in societatea noastra, noi, romanii, ne comportam ca si cum realitatea este functie de recunoasterea ei sau nu!
In cazul Simonei, evident ca infrangerea sa nu exista decat in mintea Rybarikovei, saraca de ea: noi stim ca Simona pur si simplu nu a vrut sa joace la valoarea sa. Ar fi putut, dar nu ar mai fi avut timp suficient pentru US Open! Ce penibil!!!
Sper din tot sufletul ca Simona nu citeste presa, desi un articol scris acum cateva zile in stilul abrubt, taios, direct al lui Cristian Tudor Popescu servea o excelenta lectie de urmat, oferita cu inteligenta si sustinuta de cunoasterea jocului pe care CTP il practica atat de bine.
Simona trebuie sa accepte ca a pierdut. Trebuie sa accepte ca va mai pierde. Trebuie sa-si priveasca ascensiunea cu realismul, modestia si inteligenta pe care stiu ca le are. Nu este - inca - cea mai buna jucatoare din lume. Ar fi hazardat chiar sa spunem ca este cea mai buna dintre primele douazeci de jucatoare din lume. Clasamentul WTA nu este decat contabilitatea unui show inteligent construit si administrat, al carui suces este demonstrat de uriasele sume investite pentru a face sa functioneze un mecanism extrem de profitabil, ale carui culise, misterioase si inaccesibile marelui public, sunt chiar mai atractive decat scena.
Nu putem sa nu remarcam faptul ca in prezent, tenisul mondial feminin, este in criza. Dominat de ani buni de o singura jucatoare - Serena Williams, de ale carei momente de relaxare au profitat meteoric jucatoare ca Ana Ivanovici, Jelena Jankovici sau Caroline Wozniacki si cu o singura prezenta constanta, in persoana Mariei Sharapova - tenisul feminin abunda in meciuri penibile si erori copilaresti, situatia fiind accentuata semnificativ de comparatia defavorabila cu tenisul masculin.
Aceasta stare de criza si mecanismul de contabilizare a punctelor in clasament i-a permis Simonei o ascensiune mai rapida decat ar fi meritat.
Aceasta ascensiune trebuie exploatata pozitiv, intai prin acceptarea realitatii sale si apoi prin exploatarea cu ambitie a avantajelor pe care (inca) le ofera si mai ales prin abordarea in maniera in care a facut-o si exprimat-o Ilie Nastase: "Tenisul nu-i decat un joc!"
In fine, presa ar trebui sa nu renunte niciodata la menirea sa principal, aceea de a reda realitatea si de a o explica: distorsionarea pana la negare a realitatii nu foloseste nimanui!
Ca in multe alte situatii ce nu sunt deloc izolate in societatea noastra, noi, romanii, ne comportam ca si cum realitatea este functie de recunoasterea ei sau nu!
In cazul Simonei, evident ca infrangerea sa nu exista decat in mintea Rybarikovei, saraca de ea: noi stim ca Simona pur si simplu nu a vrut sa joace la valoarea sa. Ar fi putut, dar nu ar mai fi avut timp suficient pentru US Open! Ce penibil!!!
Sper din tot sufletul ca Simona nu citeste presa, desi un articol scris acum cateva zile in stilul abrubt, taios, direct al lui Cristian Tudor Popescu servea o excelenta lectie de urmat, oferita cu inteligenta si sustinuta de cunoasterea jocului pe care CTP il practica atat de bine.
Simona trebuie sa accepte ca a pierdut. Trebuie sa accepte ca va mai pierde. Trebuie sa-si priveasca ascensiunea cu realismul, modestia si inteligenta pe care stiu ca le are. Nu este - inca - cea mai buna jucatoare din lume. Ar fi hazardat chiar sa spunem ca este cea mai buna dintre primele douazeci de jucatoare din lume. Clasamentul WTA nu este decat contabilitatea unui show inteligent construit si administrat, al carui suces este demonstrat de uriasele sume investite pentru a face sa functioneze un mecanism extrem de profitabil, ale carui culise, misterioase si inaccesibile marelui public, sunt chiar mai atractive decat scena.
Nu putem sa nu remarcam faptul ca in prezent, tenisul mondial feminin, este in criza. Dominat de ani buni de o singura jucatoare - Serena Williams, de ale carei momente de relaxare au profitat meteoric jucatoare ca Ana Ivanovici, Jelena Jankovici sau Caroline Wozniacki si cu o singura prezenta constanta, in persoana Mariei Sharapova - tenisul feminin abunda in meciuri penibile si erori copilaresti, situatia fiind accentuata semnificativ de comparatia defavorabila cu tenisul masculin.
Aceasta stare de criza si mecanismul de contabilizare a punctelor in clasament i-a permis Simonei o ascensiune mai rapida decat ar fi meritat.
Aceasta ascensiune trebuie exploatata pozitiv, intai prin acceptarea realitatii sale si apoi prin exploatarea cu ambitie a avantajelor pe care (inca) le ofera si mai ales prin abordarea in maniera in care a facut-o si exprimat-o Ilie Nastase: "Tenisul nu-i decat un joc!"
In fine, presa ar trebui sa nu renunte niciodata la menirea sa principal, aceea de a reda realitatea si de a o explica: distorsionarea pana la negare a realitatii nu foloseste nimanui!
Galerie Foto
Daca ai deja cont, poti sa te autentifici pentru a comenta mai simplu!
Fii primul care lasa un comentariu!