O decizie devastatoare pentru tenisul romanesc: "Marius Copil anunta ca nu joaca la Cupa Davis!"

A, daca ar fi jucat, "Salatiera" ar fi ajuns aproape sigur la Bucuresti, macar pentru finala!

Ne-am fi bucurat sa vedem spiritul de lupta si solidaritate clamat cu atata convingere in teren, de exemplu in fata unui Radek in pragul pensionarii sau a unui Berdych obosit si oarecum intr-un picior sau a galeriei acestora care ne-au demonstrat ce inseamna devotamentul unei minoritati (pe care o constituiau ei in tribunele meciului de la FRT!).

Supraestimarea rolului capitanului nejucator in contextul meciurilor de Cupa Davis este evidenta si motivatia trebuie cautata in alta parte decat in rolul de consilier tehnic al jucatorilor. Sa explicam: echipa de Cupa Davis nu este o echipa in sensul celor de rugby, volley, hanbal sau chiar fotbal. Jucatorii trebuie sa faca fata - individual! - in cadrul a patru meciuri ce nu se deosebesc cu nimic de cele din turneele individuale sau de mare slam (din cauza sistemului "3 din 5").  Cele patru-cinci zile de pregatire cu "capitanul - nejucator" nu pot schimba prea multe, daca nu chiar nimic! Cum s-ar pregati jucatorii pentru aceiasi adversari in cadrul unor turnee individuale? Evident cu proprii antrenori, care sunt altii decat "capitanul nejucator". In plus, se stie cu aproximativ cateva luni inainte cine vor fi adversarii, deci pregatirea poate si trebuie sa inceapa din acel moment.  Sa amintim ca unii jucatori refuza convocarile federatiilor daca nu li se permite prezenta propriilor antrenori (vezi Bartoli)...!

Organizatorul participarilor la competitia care este Cupa Davis este federatia si in aceasta calitate ar trebui lasata sa-si asume raspunderea dandu-i-se libertatea sa decida asupra formulei de participare (staff tehnic, jucatori, arena, etc.).  Lipsirea federatiei de aceste drepturi elementare inseamna ignorarea existentei si responsabilitatilor sale, inclusiv a calitatii de reprezentant oficial al tenisului din Romania. Desigur, pentru greseli poate fi trasa la raspundere, dar trebuie lasata sa si le assume!

Sub avalansa patriotarda a declaratiilor celor ce lupta pentru "culorile Romaniei" aspectele financiare sunt ignorate cu desavarsire. Noi nu stim care este bugetul alocat staffului tehnic, jucatorilor, etc. si care sunt criteriile de alocare.

Ar fi interesant de stiut ce sume s-au distribuit, sa zicem, cu ocazia meciurilor din ultimele 24 de luni. Exista procente fixe sau variabile, de la caz la caz?

Sa nu uitam ca, pe de o parte, Ilie Nastase, Dumitru Haradau si foarte probabil, Ion Tiriac, au fost "retrogradati" in tribune nu datorita unor esecuri tehnice, ci din cauza unor balbaieli financiare, inca neclarificate, iar pe de alta parte Ruxandra Dragomir a castigat alegerile tocmai propunand si punand in practica un program transparent.

Tenisul, un sport individual dus la extrem ("admirati" cum o fata frumoasa ca Sharapova poate fi schimonosita de furia de a castiga!) nu poate fi mai mult decat valorile sale individuale si de multe ori este chiar mai putin (vezi ultimul meci al Elvetiei cu SUA). Tenisul romanesc nu poate face exceptie.

Chiar daca nu aceasta i-a fost intentia, Ilie Nastase a spus un lucru admirabil: "Sa joace cu juniorii!".  Dincolo de spusele sale ad litteram, mesajul este de a gandi in viitor. Ceea ce pare a face Ruxandra Dragomir, cu o incapatanare pozitiva si poate ca nu intamplator tenisul feminin - din care Ruxandra a facut parte - ne claseaza pe locul trei intre natiunile lumii din punctul de vedere al numarului de jucatoare prezente intre "primele o suta"!

Marius, poate totusi, nu ne lasi!


Gheorghe Sutescu