Hănescu e vecin cu Federer la Paris!

Aşa cum pentru iubitorul de artă, în general, a rata la Paris o vizită la Louvre e de neconceput, pasionaţii în "arta tenisului" trebuie să poposească musai la Muzeul Roland Garros. Metroul ne lasă la staţia Porte d’Auteuil unde verdele copacilor înalţi e dominant. Motiv pentru care, deşi arenele sunt vizavi, rişti să treci pe lângă fără a le observa. Roland Garros-ul începe de la Poarta Muşchetarilor, iar ghidul se străduieşte şi chiar reuşeşte să ne facă să intrăm în pielea marilor jucători.

Ne aşezăm ba pe scaunul pe care Nadal a răspuns tirului de întrebări după trofeul de anul trecut, ba pe fotoliul din "players lounge", acolo unde cică Serena Williams a intrat după un meci cu câinele ei, iar "potaia" era mai-mai să o muşte pe una din adversarele sale! Ajungem până şi la vestiare, unde ne prefacem că ne lăsăm hainele în dulapul cu numărul 1, rezervat lui Federer. Pentru ca nu cumva jucătorii să rătăcească printre cele peste o sută de "seifuri", tot ce au de reţinut e poziţia pe care o ocupă la zi în clasamentul mondial. Cel mai uşor îi e lui Federer, care de câţiva ani încoace îşi ghidează paşii undeva într-un colţ, în dreapta.

Revenim lângă sufrageria jucătorilor şi dăm să ne aşezăm la rând pentru a ne încasa cecul. Nu râdeţi, premiile în bani, aici se dau! Doar că acum nu e nimeni să ni le înmâneze! Măcar de am primi un sejur gratuit pe două zile după ce vom fi fost eliminaţi, aşa cum li se oferă tuturor participanţilor drept recompensă că au mâncat bătaie.

Gata, am aşteptat cuminţi să se oprească ploaia, ne-am schimbat, acum să intrăm pe teren! Cum s-or simţi oare protagoniştii pe culoarul despărţitor spre arena centrală Philippe Chatrier, în ziua marii finale? Nu ne batem prea mult capul cu acest aspect pentru că ce ne e dat să vedem? Hmm...în general, nu e frumos să-ţi scrii numele pe toţi pereţii, dar e tocmai ce au făcut marii campioni. Eee, lor li se permite! Uite, şi Victor Hănescu al nostru a semnat! Are fotografia şi autograful chiar lângă cele ale lui Roger Federer. E şi data înscrisă în dreptul fiecăruia. Liderul mondial a semnat în 2005, după meciul din turul întâi, iar "Hăne" a dat cu marker-ul în acelaşi an, imediat după ce i-a fost adversar chiar elveţianului, în sferturile de finală!

În fine, nu mai putem întârzia. Trebuie să pătrundem şi noi în arenă, pentru că spectatorii ne cheamă. Se aude vuietul tribunei. Nu degeaba aminteam că organizatorii ne fac să ne simţim jucători adevăraţi: la tot s-au gândit. Zgomotul specific e reprodus la staţia de amplificare. Ce mai, păcat că nu avem rachetele la noi!

După "meci", ajungem şi la muzeul în sine. O întreagă istorie a tenisului, francez şi nu numai, îşi găseşte locul aici. De la primele rachete de lemn fabricate cu ajutorul unor instrumente ce astăzi par rudimentare, până la panourile ce ni-i înfăţişează pe marii campioni ai zilelor noastre şi la cele peste 3.000 de documente printate colecţionate în camera bibliotecii. Ne-am dori să ne învârtim mai mult prin cei 2.200 de metri pătraţi, dar timpul ne presează. Doar câteva zile au rămas până când porţile actualei ediţii se vor deschide. De pe 25 mai, poftiţi la spectacol!

Citiţi săptămâna viitoare un articol amplu dedicat participării româneşti la Roland Garros 2008!

Galerie Foto