Tenisul este un sport extrem de dificil din cel putin 3 motive :

1. pentru a ajunge la performanta este necesar foarte mult timp de pregatire;

 2. pentru a ajunge la performanta este necesar a fi indeplinite anumite cerinte care trebuie sa fie intrunite concomitent si pe o perioada lunga de timp;

3. caderile mentale pot fi atat de dureroase incat pot sa te faca sa renunti indiferent de nivelul tehnic de pregatire.

 Apoi trebuie sa spunem ca sunt necesare investitii in echipament, in pregatirea propriu-zisa, medicatie, alimentatie si vitaminizare.

A fost totusi o perioada de timp in care emulatia a fost atat de puternica incat chiar si ziarele scriau ca s-au vazut copii jucand  tenis pe strada, care cu palete de lemn, care cu rachete fara corzi sau cu orice le pica in mana asemanator cu rachetele jucatorilor si cu mingi fara pic de par pe ele denumite, in gluma, “cartoafe” pentru asemanarea lor cu respectivele legume.

Motivul acestui fenomen : perioada de glorie a lui Tiriac si Nastase. Imaginea si rezultatele celor doi au facut sa prinda elan acest sport considerat pana atunci apanajul celor cu bani. Puterea exemplului, schimbarea mentalitatilor si creearea iluziei ca oricine poate sa devina un sportiv de performanta a facut ca bazele de tenis sa se umple miraculos de repede cu copii. Parintii au inteles imediat ca puteau sa ofere copiilor lor posibilitatea ca acestia sa faca o activitate extrascolara pe placul celor mici. Fenomenul, inceput cu inconstienta entuziastului care nu stie si nu vrea sa stie in ce se baga, a fost urmat de studii, analize si implicarea din mers a antrenorilor si a factorilor care se ocupau de sport si de miscarea sportiva.

Timpul a trecut, au aparut alte exemple de urmat, s-a dezvoltat teoria antrenamentului de performanta, s-au schimbat mentalitatile, moravurile si vremurile.

Suntem intr-un moment in care puterea exemplului nu mai atrage atat de usor copiii catre tenisul de competitie, inconstienta entuziastului a scazut suficient de mult astfel incat buna chibzuinta sa primeze in fata necunoscului iar parintii nu doresc pentru odraslele lor o munca sub forma de joaca si care este si destul de scumpa. Urmarea : scaderea numarului de copii legitimati si clasati in clasamentele interne si ca urmare scaderea nivelului performantelor, cresterea diletantismului in munca de instruire.

Si atunci de unde o noua emulatie pentru ca terenurile sa se umple din nou de copii care sa ne faca sa credem intr-un viitor sralucit al tenisului in tara noastra ? Raspunsul exista dar mai si trebuie pus in practica : printr-o munca coerenta, constanta si constructiva a factorilor de decizie din acest sport; prin abnegatie si implicare responsabila a factorilor de decizie din acest sport; prin studierea si intelegerea fenomenului actual si stabilirea pe baze concrete a obiectivelor si strategiilor de catre factorii de decizie din acest sport.

Iata ce asteapta mica, dar extrem de agitata lume a tenisului de la noi, din partea celor care vor fi alesi in Decembrie.

Simplu, nu ?

Paul BOZDOG

Antrenor