Al cincilea set...

Avand sansa - ca turist - sa vizitez, in cadrul unui tur ghidat, vestiarele, tribunele, sala de presa si sa ating - cu mana, nu cu piciorul! - cateva fire din iarba "emplului" ma consider privilegiat si, de cate ori am ocazia, impartasesc  prietenilor  emotia fara egal resimtita cu acea ocazie... Nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi insemnat pentru mine un joc oficial acolo - chiar si in calificari!

 

Marturisind aceste trairi de jucator amator,  nu este greu de inteles ce simt atunci cand alesii soartei (tenisului) au sansa de a intra pe tabloul de concurs si de a disputa meciuri oficiale in cadrul celui mai prestigious turneu din lume:  respect, admiratie si, de ce nu, putina invidie (nu pentru premii: banii se pot face si mai multi si mai usor prin nenumarate alte mijloace.  Jucatorii de tenis nu se numara printre cei mai bogati oameni din lume, iar daca da - Ion Tiriac - nu datorita castigurilor din tenis).

 

Evident, obiectivele financiare nu sunt straine nimanui si cel mai putin, organizatorilor: nu degeaba mentioneaza in dreptul fiecarui nume tara de unde provine jucatorul, pentru ca in mod sigur, ei nu reprezinta acea tara. Aspectul este important pentru a atrage spectatorii si a convinge canalele nationale TV sa cumpere drepturi de transmisie...

 

Pentru ca ei nu reprezinta tara, nu numai pentru ca nu au vreun mandat in acest sens, dar nu au nici o legatura cu valorile nationale, iar de multe ori le infirma...

 

Exemplele echipelor Frantei si Italiei la Campionatul Mondial de fotbal vorbesc de la sine despre devotamentul sportivilor pentru culorile patriei. In plus, fotbalistii romani au dovedit-o cu prisos.

 

Revenind la tenis,  Victor Hanescu a tinut sa dezamageasca  - in fata intregii lumi si la ora de maxima audienta, cel putin in Romania - si chiar sa starneasca indignare.

 

Desigur, poate avea nenumarate scuze: tensiune, oboseala, afectiuni fizice, spectatori indisciplinati, etc.  Nu putem accepta aceasta abordare: ce a insemnat meciul sau fata de cel dintre Isner si Mahut? Spectatori indisciplinati? Ei au platit sa vada un meci de tenis, nu o tragere penibila de timp catre caderea intunericului! Cand alegi o astfel de strategie, nu trebuie sa astepti aplauze si incurajari.

 

Imi amintesc ca in urma cu cativa ani, Victor Hanescu se plangea presei ca nu ii ajung banii! Pentru mine a fost, chiar atunci, un semn a ceea ce am apreciat ca lipsa de caracter: trei sferturi din cetatenii acestei tari au probleme  financiare iar activitatea lor - in diverse domenii economice si sociale este infinit mai utila tarii.

 

O tara care, prin FRT, prin diversi sponsori,  etc. l-a sprijinit din plin.  A meritat ? Poate ne spune domnul Dimitrie Sturdza daca imaginea DEESSE a iesit in castig prin alaturarea cu Hanescu.

 

Wimbledon-ul, ca si celelalte turnee de mare slam, constituie incercari capitale, materializate prin "cel de al cincilea set": asa se vede cine poate castiga cu indarjire si sacrificiu si cine poate pierde cu aceeasi indarjire si sacrificiu, dar si cu demnitate. Rezultatul il constituie selectarea marilor campioni. Ceilalti - care nu pot gestiona "setul cinci" sunt doar niste buni meseriasi, trudind din greu tocmai pentru a-i evidentia, prin contrast, pe campioni.

 

In incheiere, un citat - in original, pentru a nu-l altera prin traducere - ce ar trebui inscriptionat pe fileul oricarui teren de tenis: "Tennis is more than just a sport. It's an art, like the ballet. Or like a performance in the theater. When I step on the court I feel like Anna Pavlova. Or like Adelina Patti. Or even like Sarah Bernhardt. I see the footlights in front of me. I hear the whisperings of the audience. I feel an icy shudder. Win or die! Now or never! It's the crisis of my life." Bill Tilden

 

 

Foto: Julian Finney/Getty Images / sports.yahoo.com

 

 

 

Galerie Foto